“VREAU SĂ RĂMÎN PRIMITIV!”

Cine a mai făcut interviuri cu Iurie Borș o să mă înțeleagă. Nu-i plac răspunsurile radicale, se străduie să evite negațiile și nu acceptă intervențiile în propriul text. Răspunde scurt, uneori clar și alteori cuprinzător sau, cum spune dumnealui cu modestie: „ofer informație puțină, dar profundă”. Astfel, cititorului îi este oferită șansa să-și aleagă mesajul preferat dintr-un răspuns sau să-și imagineze unul la discreție.

În această primăvară au dat vânturile schimbărilor peste cel mai vânat holtei al orașului. Se apropie de 40 de ani și consideră că s-a copt și pentru o schimbare a statutului matrimonial.

Pentru început, a hotărât să facă primul pas în epoca schimbărilor „umblând” puțin la look: a renunțat la chipiuri pentru o colecție de pălării germane.

Avântul creator al creatorului nu s-a limitat aici. A dat gata prima piesă pentru pian, pe care a compus-o timp de doi ani. Lipsește doar o gingașă ființă cu picioare lungi (atât cât să-i permită să se sprijine grațios de coasta pianului atunci când va asculta piesa) care să-l privească (virgulă și pauză ca să uitați de cacofonie) cu admirație în ochii albaștri ca drapelul Comunității Europene.

Și, fiindcă am sesizat ușoarele metamorfoze în imaginea lui Iurie Borș, l-am antrenat într-o discuție sinceră despre femei, despre prejudecăți, despre aspirațiile sale și cruda realitate. Evident, sperăm că vom fi primii care vom anunța logodna!

„Nu vreau o femeie cu mîna de fier într-o mănușă de mătase” afirmați mai înainte. Nu o vreți nici acum? De ce?
– A deveni lider înseamnă a lupta. În această luptă femeile își pierd calitățile feminine. Și puțini sînt bărbații care-și doresc o mireasă „bărbat”. Transformarea femeilor în Moldova încă n-a ajuns într-o stadie periculoasă. În țările cu o societate mai emancipată femeile se pierd și încep aberațiile. Am ajuns la această tristă constatare în anul 1996, călătorind prin Canada și SUA. Am avut de-ajuns timp ca să merg singur, „pierdut prin lume” în metropole mari și civilizate. Atunci mi-am dat seama de ce o căprioară la grădina zoologică, fiind îngrijită, hrănită, îndestulată, arată jalnic, și altă căprioară, în largul naturii hărțuită de toate relele, flămîndă și fără adăpost – arată superb. Așa sînt și femeile noastre, necăjite, care economisesc pe mîncare dar își cumpără o haină frumoasă, un ruj ca să arate cît mai estetic.

– Cum arată femeia din visurile lui Iurie Borș?
– Femeia așa cum a fost concepută de la natură sau de Dumnezeu, cum doriți?

– S-a întîmplat vreodată să fiți neputincios în fața unei femei?
– Dacă aș dormi în pat cu o femeie care nu mi-a trezit nici o vibrație a sufletului, ași accepta că sînt neputincios.

– Sînteți iertător cu femeile?
– Iert multe lucruri, dar nu acelea de care am atenționat de mai multe ori.

– Ce atitudine aveți față de femeile care sînt angajate la Creator? Circulă zvonuri precum că toate v-au fost amante.
– Toate!? Exclus. Deoarece, cum am menționat mai sus, în unele cazuri sînt neputincios. Chiar dacă uneori mesajele fetelor sînt foarte transparente, mă străduiesc să fiu foarte corect și să nu abuzez de funcție. Într-un cuvînt, patul nu este o condiție de angajare la Creator.

– Sînteți un adept al afirmației: „Gîsculița cea de-acasă – visul bărbatului moldovean”.
– E un vis bun și nu numai al moldoveanului. Și un american și un japonez s-ar simți bine cu o astfel de femeie. Nimic nou. Ca la începuturi: bărbatul se duce la vînătoare, femeia rămîne să aibă grijă de peșteră.

– Zic gurile rele și bărbații complexați că femeile tîmpesc bărbații. Dvs. ce aveți de spus?
– Îi înnebunesc în dragoste. Toate afirmațiile feministe precum că o mamă nu-și educă corect băiatul atunci cînd gătește mîncare, spală, face curat, creîndu-i un stereotip în ceea ce privește rolul femeii sau rolul soției pe pămînt, îmi par cam deplasate.

– Cum credeți, cine face politică în Moldova: bărbații, femeile sau bărbații dirijați de femei?
– Ca și în toată lumea, politica o fac bărbații. Femeile educă bărbații, dar cele mai importante calități se transmit din tată în fiu.

– Ce fel de compromisuri faceți?
– Mici. Mai bine prăjesc o tigaie de cartofi, decît să renunț la meciul de box difuzat la TV.

– Vă plac sporturile violente?
– Admir personalitățile cu supracalități și sporturile în care competițiile sînt corecte.

Ca și în toată lumea, politica o fac bărbații. Femeile educă bărbații, dar cele mai importante calități se transmit din tată în fiu.

– Faceți parte din categoria de bărbați care se descarcă emoțional atunci cînd privește un film de acțiune?
– Prefer subiectele mai serioase. Descoperirile în tehnică și știință, emisiunile cognitive care mă fac să mă simt mult mai bine. Îmi place cînd lumea gîndește.

– Plînsul este o armă biologică pentru bărbați?
– Da. Și o „formă de șantaj” pentru femei. În mod normal bărbații trebuie să fie zgîrciți la plîns. Lacrimile la un bărbat se acceptă în cazul unor tragedii. Am plîns cînd mi-am înmormîntat părinții.

– Se spune că un bărbat devine cu adevărat liber atunci cînd se căsătorește.
– Devine mai liber de celelalte femei care conștientizează că din acest moment pe primul loc, întotdeauna, va fi soția.

– Femeile sînt făcute doar ca să producă erecții mici și mijlocii?
– Prostii. Nu cred că femeia este un aparat pe care poți să-l bagi sau să-l scoți din priză atunci cînd ai nevoie. Femeia este un al doilea pol magnetic fără de care n-ar exista, n-ar mișca nimic în univers.

– Poate fi calificată drept prostituție încercarea de a obține profituri materiale de pe seama raporturilor sexuale cu soțul sau iubitul?
– Dacă cei doi au o relație „sexual-prietenească”, cred că e ceva normal. Iar dacă femeia o face cu cinism sau prea multă meculație, trebuie să-ți faci niște concluzii. Cred că în zilele noastre acest fenomen le este specific și unor bărbați, pe care îi consider „prostituați”.

– Ce părere aveți despre legalizarea prostituției?
– Prostituția este un fenomen negativ, dar trebuie legalizat, iar apoi trebuie create niște condiții pentru ca el să dispară.

– Ce fel de condiții?
– Condiții economice, materiale, dar și o politică educațională, de cultivare a unui spirit sănătos în societate.

– V-ați folosit vreodată de serviciile unei prostituate?
– Să presupunem că sînt invitat la o baie, la o întîlnire de afaceri. După discuțiile obositoare, în brațe ți se așează o minune de fată doar cu frunza… care insistă să te relaxezi. Ce ar trebui să fac?

– Cele mai mari afaceri în Moldova se fac în saune?
– Nu… În altă parte…

– Unul dintre marii misogini ai României, Cristian Tudor Popescu, a publicat cîndva, în ajunul zilei de 8 martie, un material cu titlul „Femeia nu este om”. Și asta a fost cea mai bună parte a articolului. Aveți ceva de reproșat?
– Această personalitate „distinsă” nu poate vorbi în numele tuturor bărbaților. Și-a asumat rolul de mare critician. De când îl cunosc îi critică pe toți și despre toate. Și de data aceasta cred că a făcut-o din inerție.

Sînt pentru ca unele lucruri să nu se schimbe niciodată. De exemplu, legile sacre ale naturii, pe care nu poate „să le modifice” nimeni. În natură totul este perfect.

– Cât de des faceți curat în casă sau gătiți mâncare?
– În toată ziua. Spăl tacâmuri, fac tartine și-mi gătesc ceaiul de dimineață. Cred că-i de-ajuns pentru un bărbat muncitor. În rest, am o angajată, o gospodină bună, care are grijă de mine. Spălă, calcă și face curățenie.

– Dacă ați fi căsătorit, cu ce s-ar ocupa soția dvs.?
– Ar avea un rol foarte important: să aibă grijă de mine, de copii și de imaginea familiei. Începând de la haine și terminând cu aparițiile în public.

– E adevărat că bărbații imediat ce observă o sclipire de inteligență din partea femeilor, opun rezistență?
– Dacă e doar o sclipire, poate; dar dacă urmează și niște argumente, sînt sigur că o admiră, iar cei mai cinici o folosesc.

– Cum o folosesc?
– Tot aşa cum unele femei folosesc bărbații.

– Așteptați marea fericire din cer?
– Marea fericire vine din cer dacă subînțelegem că acolo se află părinții și străbunii noștri, care ne-au transmis și ne-au educat niște calități. Micile bucurii le creăm singuri.

– Preferați să-i spuneți partenerei adevărul sau să vă prefaceți că nu ați mâncat usturoi?
– Încerc să mă eschivez când mi se pun întrebări provocatoare. Accept minciuna ca formă de protecție a femeii.

– Cum ar suna pentru dvs. o întrebare provocatoare și cum ați reacționa dacă partenera dvs. ar face același lucru?
– Aș putea spune așa: dacă nu vrei un răspuns prost, nu pune o întrebare proastă. De exemplu, eu de multe ori ascult brașoave femeiești, fără ca să pun întrebări.

– Este adevărat că bărbații evită promisiunile și angajamentele pentru a nu suferi?
– Pentru a nu fi trași la răspundere. Cred că se feresc de obligații și de „rapoarte” zilnice. Apropo, același lucru îl pot spune și despre femei. Atâta doar că acestea promit mai ușor.

– Cum se poate evita o relație nedorită?
– Totul începe și se termină grație comunicării.

– Mai concret cum o faceți?
– Nu vă destăinui rețeta.

– Pentru dvs. cuvântul relație e sinonim cu permanent, definitiv sau prizonier?
– Îl aleg pe primul.

– Dacă v-ați trezi cu o necunoscută în pat la ce v-ați gândi?
– Doamne, de-ași ieși onorabil din această situație.

– Ce sfat i-ați da unei virgine?
– În termeni comerciali: o marfă bună așteaptă un cumpărător bun.

– Ce vi se pare odios la o femeie?
– Ignoranța la capitolul igienă personală sau, cum mai spun eu, faptul de a nu cunoaște calitățile benefice ale apei. Ador parfumul curățeniei.

– Cum îi dați o veste proastă unei femei?
– Prin tăcere.

– Dacă femeia iubită v-ar oferi cadou o mașină luxoasă, cum ați reacționa?
– Mi-ar fi rușine. De fapt, gestul n-ar însemna nimic dacă n-aș aprecia această femeie.

– Care a fost cel mai penibil moment din viața amoroasă a dlui Borș?
– Intenționez să le uit. Dar dacă insistați, penibil consider simularea de către femei a virginității.

– Vi s-a întâmplat de mai multe ori?
– N-am auzit. Ce-ați spus? (Se preface că n-aude întrebarea, destul de convingător).

– De unde o să vă luați pensia?
– N-ași dori să ajung să trăiesc din ea.

– Sînteți un colecționar de schimbări?
– Sînt pentru ca unele lucruri să nu se schimbe niciodată. De exemplu, legile sacre ale naturii, pe care nu poate „să le modifice” nimeni. În natură totul este perfect.

– Care este imaginea pe care ați vrea ca lumea să o aibă despre dvs.?
– Imaginea reală.

P.S.: Dacă v-a plăcut sau v-a provocat ușoare indigestii leușteanul din acest Borș, așteptăm să ne spuneți. Putem deschide chiar un club al potențialelor mirese. Ce ziceți?

Nicoleta BODRUG

Nu cred că femeia este un aparat pe care poți să-l bagi sau să-l scoți din priză atunci când ai nevoie. Femeia este un al doilea pol magnetic fără de care n-ar exista, n-ar mișca nimic în univers.